2 metri patrati de derm( cel mai mare organ al corpului uman), aproximativ 206 oase- diferite marimi si forme, imbracate in tesut si vreo 70% apa- scurta definite din punct de vedere biologic a omului. Dar cum se defineste omul altfel decat stiintific?
Un  certificat de nastere datat exact, un certificat de casatorie( facultativ) si unul de deces.- cam sinistru, nu-i asa? Insa ceea pentru unii dintre noi pare sinistru, pentru scritorul realist american Thornton Wilder pare firesc...

           Scris la sfarsitul anilor '30 si inspirat din nuvela lui Gertrude Stein: The Making of Americans, textul piesei "Orasul nostru"( Our Town) trateaza o viziune complexa asupra vietii si mortii intrun mic orasel, din New Hampshire.

             La noi in urbe, piesa lui Wilder a vazut lumina reflectoarelor in 2011 si se joaca chiar si in ziua de astazi cu casa inchisa. Sa fie oare subiectul de vina? Sau setea maselor pentru teatru?!( Sa ne intelegem: masele pentru care frecventarea institutiilor de cultura e un reflex, o necesitate, un mod de trai, ci nu un moft)

            Oricare ar fi motivul, un lucru e cert: povestea iti captiveaza atentia inca din momentul in care pasesti timid in Sala 2 a TNT. - si va mai spun un lucru: nu e nevoie sa arunci un ochi peste subiect inainte de vizionare, vei pricepe ideea inca din secunda 1 a primului act.)

Cu locuitorii din New Hampshire asezati in stanga si gradenele in dreapta, incepi sa te pierzi in multime...Mai arunci o privire scurta pe bilet: nu cumva ai gresit randul?!- si brusc te trezesti asezat la cativa metrii de ei.

            Ei, cei care iti vor spune o povestea de dragoste dintre lui Emily Webb( Expresiva Malina Manovici) care de altfel semana extrem de bine cu doamna Webb( Efervescenta Alina Ilea) si tanarul George Gibbs.( interpretat de Adrian Jivan.) In paralel vei fii pus la curent despre cum sta treaba cu viata si relatiile sociale ale  personaje secundare( in jur de 20 de actori, fiecare cunoscandu-si cu exactitate propria felie in piesa), cat si care e secretul tringhiului Domnul Gibbs( Romeo Ioan), doamna Webb si domnul  Webb( Benone Viziteu).

              Pe langa multitudinea de personaje ce alcatuiesc viata orasului, Wilder mai schiteaza un personaj, ale carui actiuni si vorbe joaca un rol important in intreg spectacolul:  este vorba despre "Regizor", in paralel, il joaca pe domnul Morgan, un individ destul de comun, insa cu afaceri extrem de serioase: gropi, morminte si alte variatiuni pe aceasta tema. Lui, ii da viata Christian Rudik, care de data aceasta a lasat libretul si partiturile pentru monolog si dialog.

              Acum o sa va intrebati: pai bine, bine, dar a cui e regia? Cum a cui?! A cvasi tizului meu: domnul Ion Ardeal Ieremia- si ca orice regizor cu acte in regula,  si-a plasat amprenta personala in spectacol exact la locul si personajul potrivit.

             Si daca tot am pomenit despre regie, indicat ar fi sa detaliez si subiectul decor/ recuzita.
Da, vedeti voi...as face asta cu draga inima, insa nu-i mare lucru de dezbatut. Decorul cat si recuzita sunt exact cat si cum trebuie, in asa canîtate incat sa-ti poti imagina arsura superficiala a doamnei Webb, in momentul in care uita oala cu lapte pe foc sau sa auzi bataile insistente ale domnului Gibbs cand soseste acasa.

Sursa foto: arhiva personala

              Asadar s-ar spune ca nu e chiar un spectacol clasic de teatru( unde spatiul de interpretare si cel al publicului e bine delimitat si unde contactul publicului cu actorii se rezuma la aplauzele de la sfarsit si atat)- sigur ca nu e! E  ceea ce numesc eu "21st  century smart teathre": un spectacol care iti pune mintea la contributie si te implica in poveste chiar si involuntar...

         2 metri patrati de derm( cel mai mare organ al corpului uman), aproximativ 206 oase- diferite marimi si forme, imbracate in tesut si vreo 70% apa- scurta definite din punct de vedere biologic a omului. Dar cum se defineste omul altfel decat stiintific?
Un  certificat de nastere datat exact, un certificat de casatorie( facultativ) si unul de deces.- cam sinistru, nu-i asa? Insa ceea pentru unii dintre noi pare sinistru, pentru scritorul realist american Thornton Wilder pare firesc...

           Scris la sfarsitul anilor '30 si inspirat din nuvela lui Gertrude Stein: The Making of Americans, textul piesei "Orasul nostru"( Our Town) trateaza o viziune complexa asupra vietii si mortii intrun mic orasel, din New Hampshire.

             La noi in urbe, piesa lui Wilder a vazut lumina reflectoarelor in 2011 si se joaca chiar si in ziua de astazi cu casa inchisa. Sa fie oare subiectul de vina? Sau setea maselor pentru teatru?!( Sa ne intelegem: masele pentru care frecventarea institutiilor de cultura e un reflex, o necesitate, un mod de trai, ci nu un moft)

            Oricare ar fi motivul, un lucru e cert: povestea iti captiveaza atentia inca din momentul in care pasesti timid in Sala 2 a TNT. - si va mai spun un lucru: nu e nevoie sa arunci un ochi peste subiect inainte de vizionare, vei pricepe ideea inca din secunda 1 a primului act.)

Cu locuitorii din New Hampshire asezati in stanga si gradenele in dreapta, incepi sa te pierzi in multime...Mai arunci o privire scurta pe bilet: nu cumva ai gresit randul?!- si brusc te trezesti asezat la cativa metrii de ei.

            Ei, cei care iti vor spune o povestea de dragoste dintre lui Emily Webb( Expresiva Malina Manovici) care de altfel semana extrem de bine cu doamna Webb( Efervescenta Alina Ilea) si tanarul George Gibbs.( interpretat de Adrian Jivan.) In paralel vei fii pus la curent despre cum sta treaba cu viata si relatiile sociale ale  personaje secundare( in jur de 20 de actori, fiecare cunoscandu-si cu exactitate propria felie in piesa), cat si care e secretul tringhiului Domnul Gibbs( Romeo Ioan), doamna Webb si domnul  Webb( Benone Viziteu).

              Pe langa multitudinea de personaje ce alcatuiesc viata orasului, Wilder mai schiteaza un personaj, ale carui actiuni si vorbe joaca un rol important in intreg spectacolul:  este vorba despre "Regizor", in paralel, il joaca pe domnul Morgan, un individ destul de comun, insa cu afaceri extrem de serioase: gropi, morminte si alte variatiuni pe aceasta tema. Lui, ii da viata Christian Rudik, care de data aceasta a lasat libretul si partiturile pentru monolog si dialog.

              Acum o sa va intrebati: pai bine, bine, dar a cui e regia? Cum a cui?! A cvasi tizului meu: domnul Ion Ardeal Ieremia- si ca orice regizor cu acte in regula,  si-a plasat amprenta personala in spectacol exact la locul si personajul potrivit.

             Si daca tot am pomenit despre regie, indicat ar fi sa detaliez si subiectul decor/ recuzita.
Da, vedeti voi...as face asta cu draga inima, insa nu-i mare lucru de dezbatut. Decorul cat si recuzita sunt exact cat si cum trebuie, in asa canîtate incat sa-ti poti imagina arsura superficiala a doamnei Webb, in momentul in care uita oala cu lapte pe foc sau sa auzi bataile insistente ale domnului Gibbs cand soseste acasa.

Sursa foto: arhiva personala

              Asadar s-ar spune ca nu e chiar un spectacol clasic de teatru( unde spatiul de interpretare si cel al publicului e bine delimitat si unde contactul publicului cu actorii se rezuma la aplauzele de la sfarsit si atat)- sigur ca nu e! E  ceea ce numesc eu "21st  century smart teathre": un spectacol care iti pune mintea la contributie si te implica in poveste chiar si involuntar...