Iar stau cu zecile, trantiti in drum,
Destinu-i: Fiecare in fum!
Degeaba stau si plang in pumni...
Povestea asta nu-i cu domni!
E despre-un brad ce-a fost o data...
Lucru vesel, de pus in casa.
Acum e trist, nu-i verde
Caci noi l-am aruncat si piere.
In fiecare an, dupa Sarbatori, sute si zeci de brazi sunt aruncati in strada si ajung la gropile de gunoi.
De fiecare data cand vad un brad in mijlocul strazii, mi se rupe sufletul in bucati...E ca in viata: Azi ai tot si esti ridicat in slavi, iar maine poti sa ramai singur si izolat la marginea societatii.
Etichete: Culturistaprinoras, distihcubrazi
