Nici bine nu am ajuns pe plaiuri mioritice, ca iara' o iau din loc. Pana atunci insa, zic ca ar fi indicat sa dau cu subsemnatu' despre o experienta putin spus interesanta.

           A fost si am fost( moi et Banater Rosmarein)  parte din Saptamana Europeana a Tineretului si Culturii 2014, un festival cu traditie (inca din 1986), un loc unde o data la 2 ani, Europa se reuneste si aduce pe scena ceea ce patria mama are mai frumos.

         Intamplator sau nu, si editia aceasta( editia trecuta s-a desfasurat la Alicante, Spania) steagul festivalului a ajuns tot in zona Marii Mediterane, in insorita Sardegnie.

Steagul Sardegniei arborat deasupra unei case in centrul vechi din Macomer

            Despre Sardegnia si oamenii ei ?!- Hmmm, welcome in another universe. O lume unde sintagma "die deutsche Punktlichkeit"( punctualitatea nemteasca) e ceva abstract.(Bine, hai sa ne intelegem, asta pentru ca noi, astia de pe continent, suntem obisnuitii sa avem totul bine planificat cu luni inainte si daca nu iasa bine ajungem cu nervii intinsi la maxim si stresati )- easy, verisoare'(copywright Sorana), easy! No problema! - asta-i motoul pe insula. Sardegna e un loc unde austrozile sunt drumuri intens circulate, nu o bataie de joc pentru turisti, un loc unde peisajele iti taie rasuflarea iar centrele vechi ale oraselor sunt adevarate muzee in aer liber. E un loc unde zambetul larg e litera de lege pentru oameni iar mancarea e variata si buna( de la tocanite de oaie/miel, peste si vita la legume si fructe- exceptand pastele( nu ma intelegeti gresit, ador pastele, doar ca 5 zile de paste au fost prea totusi prea mult).
 

             Cu ocazia convietuirii timp de 5 zile cu Europa m-am convins ca spaniolii sunt al naibii de prietenosi si nu conteaza ca nu le vorbesti limba, ei vorbesc cu tine oricum. Am inteles ca francezii tot francezi raman si atunci cand se simt bine si fac galagie si cat de mult pot sa duca ungurii( vorba Zgomotoasei). In plus, daca nu era clar pana acu', irlandezii raman cei mai spectaculosi pentru mine cand vine vorba de dans( mi-se pare fascinant cum picioarele lor reusesc sa reproduca ritmuri la viteze ameitoare) iar lituanienii aduc cu sine influentele rusesti ( costume, dans- modul de executie foarte inclinat spre balet si muzica), cat despre gazdele noastre si Sudtirol se vede clar ca Sardegnienii pastreaza cu strictete traditia iar cei din Sudtirol sunt un produs al interferentelor culturale ale Alpilor.

            Personal nu stiu ce m-a frapat mai tare: faptul ca fiecare din cei 200 de artisti prezenti incercau sa intre in vorba cu tine in propria limba si tu incercai sa le raspunzi in engleza sau germana, in functie zona geografica a Europei de unde proveneau si continau pe limba lor- culmea te intelegeai cumva ( din cauza asta exista poliglotismul, trei cuvinte intr-o limba si alte doua in alte doua limbi) faptul ca am asistat la ceea ce se numeste "interactionare interculturala" sau ca defapt noi cei din Europa suntem o familie, care daca face abstractie de politica, economie, orgoliu si vorbe grele se poate intelege in pace :)

Preluarea steagului care are pe spate steagurile tuturor tarilor care au organizat festivalul.

      
              Ideea e simpla! Da, noi, Banater Rosmarein, ansamblu de dansuri populare germane din Timisoara reprezentam Romania in festivalul asta de ceva vreme si ne place al naibii de mult.- da noi, nu Junii Sibiului sau Ansamblu Ciocarlia! De ce? Pentru ca candva, am fost oamenii potriviti la la locul potrivit. Nici nu stiti ce interesant e sa urmaresti reactia oamenilor cand aud de Romania in aceasi fraza cu "reprezentanti ai  culturii germana( svabeasca)  din zona Banatului". Da, tinem steagul patriei si stema ansamblului cu mindrie la fiecare spectacol si ne apuca emotiile de fiecare data cand se aude imnul la ceremonia de deschidere a festivalului.
             Si pentru ca multi vad, putini pricep, in 2016, o sa intelegeti mai bine despre ce vorbim, caci noi v-om fi gazedele de data aceasta si ne-am pus in cap sa demosntram a doua oara( cealalta editie a fost organizata la Timisoara in 2004) musafirilor nostrii ca "in Banat is oamini falosi, faini si harnisi".

Va urma! :)

P.S. am avut si eu o tentativa de jurnal, da' m-am lasat pagubasa...Zgomotoasa se pricepe prea bine la chestia asta, asa ca o las pe ea sa va de-a din casa  :)

            Nici bine nu am ajuns pe plaiuri mioritice, ca iara' o iau din loc. Pana atunci insa, zic ca ar fi indicat sa dau cu subsemnatu' despre o experienta putin spus interesanta.

           A fost si am fost( moi et Banater Rosmarein)  parte din Saptamana Europeana a Tineretului si Culturii 2014, un festival cu traditie (inca din 1986), un loc unde o data la 2 ani, Europa se reuneste si aduce pe scena ceea ce patria mama are mai frumos.

         Intamplator sau nu, si editia aceasta( editia trecuta s-a desfasurat la Alicante, Spania) steagul festivalului a ajuns tot in zona Marii Mediterane, in insorita Sardegnie.

Steagul Sardegniei arborat deasupra unei case in centrul vechi din Macomer

            Despre Sardegnia si oamenii ei ?!- Hmmm, welcome in another universe. O lume unde sintagma "die deutsche Punktlichkeit"( punctualitatea nemteasca) e ceva abstract.(Bine, hai sa ne intelegem, asta pentru ca noi, astia de pe continent, suntem obisnuitii sa avem totul bine planificat cu luni inainte si daca nu iasa bine ajungem cu nervii intinsi la maxim si stresati )- easy, verisoare'(copywright Sorana), easy! No problema! - asta-i motoul pe insula. Sardegna e un loc unde austrozile sunt drumuri intens circulate, nu o bataie de joc pentru turisti, un loc unde peisajele iti taie rasuflarea iar centrele vechi ale oraselor sunt adevarate muzee in aer liber. E un loc unde zambetul larg e litera de lege pentru oameni iar mancarea e variata si buna( de la tocanite de oaie/miel, peste si vita la legume si fructe- exceptand pastele( nu ma intelegeti gresit, ador pastele, doar ca 5 zile de paste au fost prea totusi prea mult).
 

             Cu ocazia convietuirii timp de 5 zile cu Europa m-am convins ca spaniolii sunt al naibii de prietenosi si nu conteaza ca nu le vorbesti limba, ei vorbesc cu tine oricum. Am inteles ca francezii tot francezi raman si atunci cand se simt bine si fac galagie si cat de mult pot sa duca ungurii( vorba Zgomotoasei). In plus, daca nu era clar pana acu', irlandezii raman cei mai spectaculosi pentru mine cand vine vorba de dans( mi-se pare fascinant cum picioarele lor reusesc sa reproduca ritmuri la viteze ameitoare) iar lituanienii aduc cu sine influentele rusesti ( costume, dans- modul de executie foarte inclinat spre balet si muzica), cat despre gazdele noastre si Sudtirol se vede clar ca Sardegnienii pastreaza cu strictete traditia iar cei din Sudtirol sunt un produs al interferentelor culturale ale Alpilor.

            Personal nu stiu ce m-a frapat mai tare: faptul ca fiecare din cei 200 de artisti prezenti incercau sa intre in vorba cu tine in propria limba si tu incercai sa le raspunzi in engleza sau germana, in functie zona geografica a Europei de unde proveneau si continau pe limba lor- culmea te intelegeai cumva ( din cauza asta exista poliglotismul, trei cuvinte intr-o limba si alte doua in alte doua limbi) faptul ca am asistat la ceea ce se numeste "interactionare interculturala" sau ca defapt noi cei din Europa suntem o familie, care daca face abstractie de politica, economie, orgoliu si vorbe grele se poate intelege in pace :)

Preluarea steagului care are pe spate steagurile tuturor tarilor care au organizat festivalul.

      
              Ideea e simpla! Da, noi, Banater Rosmarein, ansamblu de dansuri populare germane din Timisoara reprezentam Romania in festivalul asta de ceva vreme si ne place al naibii de mult.- da noi, nu Junii Sibiului sau Ansamblu Ciocarlia! De ce? Pentru ca candva, am fost oamenii potriviti la la locul potrivit. Nici nu stiti ce interesant e sa urmaresti reactia oamenilor cand aud de Romania in aceasi fraza cu "reprezentanti ai  culturii germana( svabeasca)  din zona Banatului". Da, tinem steagul patriei si stema ansamblului cu mindrie la fiecare spectacol si ne apuca emotiile de fiecare data cand se aude imnul la ceremonia de deschidere a festivalului.
             Si pentru ca multi vad, putini pricep, in 2016, o sa intelegeti mai bine despre ce vorbim, caci noi v-om fi gazedele de data aceasta si ne-am pus in cap sa demosntram a doua oara( cealalta editie a fost organizata la Timisoara in 2004) musafirilor nostrii ca "in Banat is oamini falosi, faini si harnisi".

Va urma! :)

P.S. am avut si eu o tentativa de jurnal, da' m-am lasat pagubasa...Zgomotoasa se pricepe prea bine la chestia asta, asa ca o las pe ea sa va de-a din casa  :)