Demult imi doream un "guest post" pe blog, doar ca nu m-am ocupat in deapropape de acest subiect( timpul, rabdarea si poate chiar si inspiratia mi-au jucaut feste).
Asta pana acu' cateva ore, cand desteptarea mi-au dat-o picaturile de ploaie care inca se lovesc in rafale de geamul camerei mele si cu un entuziasm la cote maxime( deloc) incercam sa-mi savurez cafeaua in liniste. Odata deschis onlineul, am dat de textul asta si am considerat ca ar putea fi transformat intrun 'guest post'. :)
La o prima vedere, ai spune despre randurile de mai jos, ca sunt parerea extrem de subectiva a cuiva care n-are de lucru si incepe sa scrie ce il deranjeaza, insa daca privesti printre randuri, brusc incepi sa intelegi de unde vine si incoctro se indreapta acest "manifest"- eu asa il vad, si poate chiar sa te regasesti in unele fraze...
Asadar fara alte introduceri si cu acordul autorului( despre care o sa aflati detalii mai in josul paginii):
Ganduri bune (pentru unii) la sfarsit de stagiune!
Cand te arati in reflectoare te expui si iti expui tot ce ai mai intim! E scris in fisa postului de artist...adevarat artist! Subiectivismul in arta stim ca e la el acasa! DAAAAAAAAAAAR!
M-am saturat de toparlanii care nici macar nu cumpara bilete dar beneficiaza pe ici pe colo de cate o invitatie si se autointituleaza formatori de opinie. Nu ma refer aici la distinsii posesori de invitatii. Ma refer la blatistii gratisarzi care nici nu platesc dar croncane! Apoi mai e si tagma celor care pentruca platesc pe bilet contravaloarea unui pachet de tigarete si jumatate isi permit sa dea lectii de opera...mie..si nu numai!
Mai sunt si aceia care nu se marginesc sa aplaude sau nu ,sau sa strige bravo sau buuuuu,repet...nu se marginesc la ceea ce i-ar indreptati acel bilet ci isi fac certitudinea chiar si publica! Deh...sunt posesorii de diploma care automat se autoconsidera si intelectuali! Cat de frustrat trebuie sa fii ca sa te crezi atat de important...atat de '' primus inter pares''? Cat de nefericitI si inutil?
Mutumesc publicului meu drag, mai ales celui tanar ca stie sa aplaude cand e bine si ca nu este infectat de morbul minciunii comuniste ca cei enumerati mai sus...si ca nu-i baga in seama...le ignora prezenta si certitudinea...caci sfertodoctii n-au pareri, au certitudini solemne! .
Multumesc publicului meu tanar ca are repere morale si culturale atat de valabile...nu ca cei enumerati mai sus....
Si mai multumesc celor care isi manifesta entuziasmul strigand si aplaudand in timpul spectacolului! Evident ca cei enumerati mai sus nu o fac...primii incaltati din familie se tem sa nu se faca de ras....si ii strang pantofii!
Multumesc dragului meu public inca o data si va astept in sala in care numai voi mai faceti dreptate...ca doar nu ''aia''!
Ei bine, sa va aud! Nu-i asa cel putin o data v-a trecut prin minte: "Doamneeeee, in ce societate traim!" :)
Personal, sper ca la "Judecata de Apoi" unul dintre criteriile dupa care ne v-or impartii in binecunoscute tabere: Iad & Rai, sa fie: cat si cum am sprijinit arta & cultura. :)-iar meciul decisiv sa se joace atunci si acolo, fara prea mult praf in ochi...
Lasand gluma la o parte, dupa cum cred ca deja intuiti, autorul randurilor de mai sus e cineva care sta de parte cealalta a scaunelor dintr-o sala de spectacol. Cineva care reprezinta breasla oamenilor ce "se arata in reflectoare". :) Pour les coneseurs si cei familiarizati cu maniera de abordare a ceea ce are de spus- doua cuvinte sau mai exact un nume: Christian Rudik- cat pentru restu', ati face bine sa luati aminte, caci e unul dintre putinii oameni la ora actuala, care nu se sfieste sa faca public ceea ce gandeste...
In alta ordine de idei, societatea umana a avut inca de la inceputul existentei, scursurile ei( ma scuzati pentru expresia, poate nu atat de academica) iar oricat ai incerca sa tai buruienile din lanul cu grane de la radacina, samanta imprastiata o data cu vantul, tot in pamant ramane...
Si pentru ca la intrarea in salile de spectacol nu poti determina cu exactitate fiecare spectator carei categorii apartine, poti doar sa traiesti cu speranta ca oamenii care au venit in ziua respctiva la spectacol, o sa aiba ratiunea si demnitatea necesara incat sa procedeze corect in momentul cand v-or povesti despre ceea ce au vazut, respectiv auzit in sala de spectacol.
N.B. Stimati, "prestatori de servicii culturale"- dupa cum spune maestrul Horatiu Malaele ca scrie la el pe cartea de munca, imi dau cuvantul ca atata timp cat eu o sa calc pragul salilor de spectacol in care dvs. va expuneti sufletul pe scena, feedbackul meu va fi al naibii de sincer. :)
Etichete: artasicultura, ChristianRudik, iulie2014, manifest, OperaNationalaTimisoara