Nu intamplator am ales titlul in limba germana! Cand vine vorba despre familia Strauss, printre primele lucruri care imi strabat mintea, sunt radacinile austriece bine infipte in istorie, bineinteles urmate de activitatea muzicala siiii o biografie care in ziua de astazi ar titra paginile tabloidelor.
Daca anul trecut, ne-au prezentat "Zielele Rossini", anul acesta Asociatia Art Time( in frunte cu doamna Nada Petrov) a abordat o tema mai usor digerabila, (parerea mea): Strauss :)
Pentru prima zi a festivalului buletinul meteo, prognoza nemilos averse...
Asta pana ce norilor le-a fost adus la cunostinta ca, Incanto sustine un concert in aer liber, in Parcul Botanic, mai exact, si au renuntat sa mai strice planurile.
Nu stiu in ce masura s-a intuit numarul publicului care continua sa vina si sa vina: unii cu buna stiinta, dupa ce au citit pe undeva , altii din pura intamplare( traversasera strada pe partea cu parcul si muzica lui Strauss i-a adus mai aproape) insa numarul scaunelor a fost putin spus mic.
Noroc ca asta nu a fost, nu este si nici nu cred ca va fi vreodata o problema pentru concitadinii mei iubitori de muzica, caci uite asa frumos si elegant s-au asezat pe iarba, pe banca sau pe orice bucata de piatra disponibila, absorbind ca un burete tot ce Christian Rudik, povestea: "altceva decat gasiti pe Wikipedia!",marea majoritate insa, au pasit timid cu catel( la propriu) si cu purcel mai aproape de pavilion, in asa fel incat in jurul pavilionului s-a facut un scut. :)
Si daca printre piesele cantate s-au numarat Wiener Blutt, And der schonen blauen Donau, Geschichten aus der wiener Wald si Sperl-Polka, nu doar eu m-am bucucar ca un copil mic, pana si "die Sperlen"- randunelele, prezente in parc, au inceput sa cante si sa zboare in jurul pavilionului. :)
In ziua a doua a festivalului, Incanto (varianta extinsa: Art Symphony Orchestra) s-a mutat in Parcul Regina Maria. Tot cu Christian Rudik in rol de povestitor insa cu un numar dublu de spectatori. Pe iarba, pe banca, in jurul pavilionului, in picioare sau cu patrupedul in brate, iti era imposibil sa nu schitezi un leganat in masuri de 3 timpi, mai ales ca maestrul Svetoslav Borisov( Austria) dirija cu atata pasiune iar Gabriella Varvari si Cristian Balasescu interpretau cantecele in limba dulce a lui Strauss ...
De la "Delirienwalzer", "Tritsch Tratsch Polka" la "Champagne" sau "An der blauen Donau", fiecare piesa a starnit ropote de aplauze si urale, in asa fel incat la final( dupa o ora si jumatate) am fost testati de catre maestrul Borisov, cat de corect stim sa batem "Radetzky Marsch".
Ziua a treia si ultima a festivalului a fost un fel de "la piece de resistance" intr-un cuvant. Daca in celelalte doua zile de festival am auzit compozitiile lui Strauss instrumental si vocal, ei bine in ultima zi, am schimbat macazul, miscarea scenica (dansul) pasind gratios in scena.
Cu rationalul si bine informatul, cand vine vorba despre muzica, povestile din spatele vietii lui Strauss si societatea in care traim astazi, Christian Rudik ne-a facut un tur (pe pentru unii poate imaginar) prin orasul care se defineste prin multiculturalitate: Viena.
Testul de forta (cel putin pentru mine) a fost abtinerea de la dansat. :)) Nu-i usor ca dupa doua ore de vals si polka in prealabil sa stai pe scaun cand auzi Strauss. "Ohne Sorgen","Kaiserwalzer" si "An der blauen Donau" au fost prinre piesele care au starnit ropote de aplauze.
Si daca tot si am fost testati in prealabil( Parcul Regina Maria) de catre maestrul Borisov cat de atenti suntem la indicatiile intensitatii batailor din palme, vineri ne-am dat examenul final- bien sur pe "Radetzky Marsch".
.jpg)
