Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim bani aiurea, nu mai stim sa radem sau o facem prea rar...
In trafic suntem adepti ai legii junglei, furia e la ordinul zilei si ne place sa facem din noapte zi si din zi noapte, ca mai apoi, dimineata sa ne trezim greu/deloc...
Ultima oara cand am mai pus mana pe o carte a fost; cand am sters praful (obligati) din biblioteca, mutand-o dintrun raft pe altul iar pe telecomanda ne batem cu restul familiei.
Ne-am crescut numarul bunurilor materiale si ne-am micsorat numarul bunurile sufletesti. Aruncam cu vorbe in stanga si in dreapta fara sa le strangem intrun tot unitar si sa-l expunem.
Iubim din intamplare si uram din reflex.
Am uitat cum miroase ploaia si aroma florilor de tei...Nu mai stim sa alergam, preferam sa ne uitam la altii cum alearga si nu constientizam ca peste cativa ani, nu ei ci noi vom da bani pe medicamente si tratamente pentru inima...
Avem idei preconcepute despre tot ce nu cunoastem, dar nu vrem nici sa ne largim orizonturile...
In goana noastra pentru independenta, ne izolam de lume si ne intrebam; "Oare de ce sunt singur?"
Am invatat sa inhalam oxigen ca sa nu murim, dar nu mai stim sa respiram. Zilnic ne inscriem in cursa vietii, insa ne pierdem pe drum, distrasi de miraje...
P.S. Si daca am sifonat pe cineva cu textul de mai sus, 'rog sa-mi fie cu iertare...Etichete: iunie2014, societateaumana, vadoameninuumanitate, venividicultura
