De la o vreme incoace ma tot manaca degetele sa scriu despre subiecte filozofice( Problema e ca eu  deobicei nu prea am inspiratie pe teme filozofice, dar acum parca am picat in butoiu' cu filozifie)

         Pentru fiecare dintre noi exista oameni, de al caror suflet ne atasam pot spune involuntar.(Personal, ma agat foarte usor de sufletul oamenilor care inseamna ceva pentru mine, insa ca sa ajunga sa insemne ceva trebuie sa-mi castige increderea- poate e din cauza zodiei, dar sunt una dintre cele mai precaute persoane pe care le cunosc, cand vine vorba de relatiile interumane) Fara precautii, fara planuri in prealabil si fara sa ne pese ca putem fi dezamagiti! De ce?!

         Pentru ca in acesti oameni, vedem o frumusete interioara nemarginita, pe care o admiram si fara de care lumea asta ar fi mult mai saraca.
         In acelas timp, nu le vedem defectele sau mai bine spus, le negam fiindca nu vrem sa-i judecam: nu vrem sa stim cat de agitata e viata privata, nu ne intereseaza daca si-a platit factura la lumina, daca si-a luat o masina noua sau faptul ca isi bea cafeaua cu miere si nu cu zahar, caci daca am dreptate (si sper sa am dreptate)fiecare dintre noi ne ghidam dupa urmatoarea zicala: "Cine sunt eu, sa-i judec pe altii?!" 

         Suntem al naibii de constienti ca si ei sunt oameni exact ca noi, doar ca pentru noi sunt exact ceea ce cautam intr-o zi in care totul e intors pe dos si in acelasi timp tot ei sunt exact ceea ce cautam cand totul merge ca roate. Discutiile purtate sunt un respiro, o oaza luxurianta intrun desert infinit. Parca esti spalat pe creier, mon cher. Parca pentru cateva minute uiti de tot si de toate si incepi sa filozofezi pe te miri ce tema...Si stai si asculti cu ochii mari si in secunda urmatoare razi fara sa mai ai aer- si chestia asta functioneaza oricand, oriunde dar cu nu oricine, doar cu genul asta de oameni:

         De la o vreme incoace ma tot manaca degetele sa scriu despre subiecte filozofice( Problema e ca eu  deobicei nu prea am inspiratie pe teme filozofice, dar acum parca am picat in butoiu' cu filozifie)

         Pentru fiecare dintre noi exista oameni, de al caror suflet ne atasam pot spune involuntar.(Personal, ma agat foarte usor de sufletul oamenilor care inseamna ceva pentru mine, insa ca sa ajunga sa insemne ceva trebuie sa-mi castige increderea- poate e din cauza zodiei, dar sunt una dintre cele mai precaute persoane pe care le cunosc, cand vine vorba de relatiile interumane) Fara precautii, fara planuri in prealabil si fara sa ne pese ca putem fi dezamagiti! De ce?!

         Pentru ca in acesti oameni, vedem o frumusete interioara nemarginita, pe care o admiram si fara de care lumea asta ar fi mult mai saraca.
         In acelas timp, nu le vedem defectele sau mai bine spus, le negam fiindca nu vrem sa-i judecam: nu vrem sa stim cat de agitata e viata privata, nu ne intereseaza daca si-a platit factura la lumina, daca si-a luat o masina noua sau faptul ca isi bea cafeaua cu miere si nu cu zahar, caci daca am dreptate (si sper sa am dreptate)fiecare dintre noi ne ghidam dupa urmatoarea zicala: "Cine sunt eu, sa-i judec pe altii?!" 

         Suntem al naibii de constienti ca si ei sunt oameni exact ca noi, doar ca pentru noi sunt exact ceea ce cautam intr-o zi in care totul e intors pe dos si in acelasi timp tot ei sunt exact ceea ce cautam cand totul merge ca roate. Discutiile purtate sunt un respiro, o oaza luxurianta intrun desert infinit. Parca esti spalat pe creier, mon cher. Parca pentru cateva minute uiti de tot si de toate si incepi sa filozofezi pe te miri ce tema...Si stai si asculti cu ochii mari si in secunda urmatoare razi fara sa mai ai aer- si chestia asta functioneaza oricand, oriunde dar cu nu oricine, doar cu genul asta de oameni: