Cand vine vorba sa numesc o meserie perfecta, sunt mai dezorientata decat e un copil care trebuie sa leaga intre doua marci diefrite de dulciuri, dar pe care le adora la fel de mult. 

           Se spune ca daca vrei sa nu fii stresat cand lucrezi, trebuie sa-ti alegi o meserie care te reprezinta, care iti defineste stilul de viata si mentalitatea, iar totul se va transforma intr-un fel de "la vie en rose!".

           Totodata mai exista si ideea ca: "Daca vrei sa faci bani, fa ceva care la ora actuala se plateste bine".( Chiar daca nu iti place, chiar daca nu se potriveste cu caracterul si personalitatea ta si chiar daca nu iti pune in valoare calitatile personale.) 

sursa foto

           Personal sunt de parere ca in lume exista doua meserii, pe care nu le faci din suflet, n-ai ce cauta in domeniu respectiv: meseria de medic( pentru ca a fii medic, insemana sa-ti asumi tot ce faci fara sa-ti pese de factorii externi, care ar putea sa te faca sa uiti ce ai spus in juramantul lui Hipocrat) si meseria de profesor/educator/invatator( unde daca nu stii cum sa lucrezi cu copii si nu stii cu ce se mamanca materia pe care o predai, in loc de buna ziua o sa spui: "Vai, iara ma duc sa ma cu plictisesc cu mucosii aia!", nu imi place sa fac nominalizari la Oscar, dar exista si asemenea specimene.) 

           Inca din copilarie, un domeniu interesant si in care as fi vrut sa lucrez era arheologia.( Pentru ca mi-sa pare extraordinar sa poti sa cercetezi urmele istoriei undeva in lume si pentru ca sentimentul de bucurie cand gasesti ceea ce cauti sau ceva la care te astepti mai putin nu cred ca se compara cu nimic.) "Era" pentru ca incet, incet mi-am dat seama ca e o meserie cam "imposibila" in tara noastra.( Stiu, stiu, cine zice ca trebuie sa raman in tara?!)

            In alta ordine de idei, cu timpul mi-am dat seama ca nu sunt deloc un soarece de birou si ca meseria mea nu o sa se rezume la stat in birou intre hartoage si dosare si ca mi-ar placea sa am o meserie care sa ma puna in contact cu oameni, locuri, culturi si mentalitati diferite...O mesrie prin care sa pot sa promovez "oamenii si tot ce fac ei", poate chiar sa ii ajut daca am posibilitatea...

            Asadar ar trebui sa ma gandesc serios ce o sa scrie pe cartea mea de vizita, ceci momentul in care voi incepe sa vanez ofertele de munca se apropie incet dar sigur...si ma simt oarecum confuza.

        

          Cand vine vorba sa numesc o meserie perfecta, sunt mai dezorientata decat e un copil care trebuie sa leaga intre doua marci diefrite de dulciuri, dar pe care le adora la fel de mult. 

           Se spune ca daca vrei sa nu fii stresat cand lucrezi, trebuie sa-ti alegi o meserie care te reprezinta, care iti defineste stilul de viata si mentalitatea, iar totul se va transforma intr-un fel de "la vie en rose!".

           Totodata mai exista si ideea ca: "Daca vrei sa faci bani, fa ceva care la ora actuala se plateste bine".( Chiar daca nu iti place, chiar daca nu se potriveste cu caracterul si personalitatea ta si chiar daca nu iti pune in valoare calitatile personale.) 

sursa foto

           Personal sunt de parere ca in lume exista doua meserii, pe care nu le faci din suflet, n-ai ce cauta in domeniu respectiv: meseria de medic( pentru ca a fii medic, insemana sa-ti asumi tot ce faci fara sa-ti pese de factorii externi, care ar putea sa te faca sa uiti ce ai spus in juramantul lui Hipocrat) si meseria de profesor/educator/invatator( unde daca nu stii cum sa lucrezi cu copii si nu stii cu ce se mamanca materia pe care o predai, in loc de buna ziua o sa spui: "Vai, iara ma duc sa ma cu plictisesc cu mucosii aia!", nu imi place sa fac nominalizari la Oscar, dar exista si asemenea specimene.) 

           Inca din copilarie, un domeniu interesant si in care as fi vrut sa lucrez era arheologia.( Pentru ca mi-sa pare extraordinar sa poti sa cercetezi urmele istoriei undeva in lume si pentru ca sentimentul de bucurie cand gasesti ceea ce cauti sau ceva la care te astepti mai putin nu cred ca se compara cu nimic.) "Era" pentru ca incet, incet mi-am dat seama ca e o meserie cam "imposibila" in tara noastra.( Stiu, stiu, cine zice ca trebuie sa raman in tara?!)

            In alta ordine de idei, cu timpul mi-am dat seama ca nu sunt deloc un soarece de birou si ca meseria mea nu o sa se rezume la stat in birou intre hartoage si dosare si ca mi-ar placea sa am o meserie care sa ma puna in contact cu oameni, locuri, culturi si mentalitati diferite...O mesrie prin care sa pot sa promovez "oamenii si tot ce fac ei", poate chiar sa ii ajut daca am posibilitatea...

            Asadar ar trebui sa ma gandesc serios ce o sa scrie pe cartea mea de vizita, ceci momentul in care voi incepe sa vanez ofertele de munca se apropie incet dar sigur...si ma simt oarecum confuza.