Isi pleaca capul ca semn de multumire, insa se citeste un oarecare sentiment de coplesire pe fata lui...Daca n-as sti, ca in urma cu o saptamana el si inca cativa instrumentsiti iscusiti (Roots Revival) umpleau sala Filarmonicii pana la refuz,  as zice ca e prima oara cand cand canta in fata unui public...

           Cu zambet larg se ridica la fiecare runda de aplauze si priveste sala cu modestie si smerenie...

           Ma intreb daca asa or fii toti armenii: modesti, simpli si in ciuda istoriei zbuciuamate tot cu zambetul pe buze..."-nu e vreun inceput de proza scurta,  personajul portretizat, chiar exista: se numeste Emmmanuel Hovannisyan si a fost inviatatul lui Incanto luna aceasta.

          

               Ca Orientul a fascinat si inca fascineaza, nu-i un lucru nou...dovada stau sutele de opere literare, unde se fac paralele intre asazisele  "lumi diferite"  si studiile de referinta inspirate din cultura lor...

  
      "Nu-i greu sa canti la duduk( instrumentul traditional armenesc, din lemn, de mici dimenisuni si despre care nu stiam ca poate sa scoata asa noste sunete frumoase) oricine poate invata,  insa nici usor nu e..." - dupa cum afirma domnul Hovannisyan...un lucru e cert: "Nimeni nu canta mai bine la duduk decat un armean!"- acesta dovedinduse a fii un adevarat virtuoz...

     * Aici,  gasiti un interviu foarte interesant despre duduk si cum vede Emmanuel Hovannisyan arta...

     
       Daca in marea majoritate  a pieselor se simtea o oarecare melancolie, corzile lui Incanto odata intrate in joc, transformau piesa in ceva ce semana cu coloana sonora a vreunui film de la Hollywood, cu tema fantastica, unde binele invinge raul si personajul principal ramane sa domneasca peste intreg taramul fermecat...

      Bien sur, am avut si de aceasta data parte de lectia de istorie, civilizatie & cultura asiguarata de nelipsitul, Christian Rudik, mereu cu cate ceva nou pentru auditoriul din ce in ce mai numeros.

P.S. Mr. Hovannisyan, in the name of the audiance, last evening, thank you for all what you are and have done. We expect to see you more often in Romania, especially in Timisoara, I hope you enjoyed the atmosphere, because we did: were charmed  by all the sound, that you and Incanto brought to us. :)

              

    


            Isi pleaca capul ca semn de multumire, insa se citeste un oarecare sentiment de coplesire pe fata lui...Daca n-as sti, ca in urma cu o saptamana el si inca cativa instrumentsiti iscusiti (Roots Revival) umpleau sala Filarmonicii pana la refuz,  as zice ca e prima oara cand cand canta in fata unui public...

           Cu zambet larg se ridica la fiecare runda de aplauze si priveste sala cu modestie si smerenie...

           Ma intreb daca asa or fii toti armenii: modesti, simpli si in ciuda istoriei zbuciuamate tot cu zambetul pe buze..."-nu e vreun inceput de proza scurta,  personajul portretizat, chiar exista: se numeste Emmmanuel Hovannisyan si a fost inviatatul lui Incanto luna aceasta.

          

               Ca Orientul a fascinat si inca fascineaza, nu-i un lucru nou...dovada stau sutele de opere literare, unde se fac paralele intre asazisele  "lumi diferite"  si studiile de referinta inspirate din cultura lor...

  
      "Nu-i greu sa canti la duduk( instrumentul traditional armenesc, din lemn, de mici dimenisuni si despre care nu stiam ca poate sa scoata asa noste sunete frumoase) oricine poate invata,  insa nici usor nu e..." - dupa cum afirma domnul Hovannisyan...un lucru e cert: "Nimeni nu canta mai bine la duduk decat un armean!"- acesta dovedinduse a fii un adevarat virtuoz...

     * Aici,  gasiti un interviu foarte interesant despre duduk si cum vede Emmanuel Hovannisyan arta...

     
       Daca in marea majoritate  a pieselor se simtea o oarecare melancolie, corzile lui Incanto odata intrate in joc, transformau piesa in ceva ce semana cu coloana sonora a vreunui film de la Hollywood, cu tema fantastica, unde binele invinge raul si personajul principal ramane sa domneasca peste intreg taramul fermecat...

      Bien sur, am avut si de aceasta data parte de lectia de istorie, civilizatie & cultura asiguarata de nelipsitul, Christian Rudik, mereu cu cate ceva nou pentru auditoriul din ce in ce mai numeros.

P.S. Mr. Hovannisyan, in the name of the audiance, last evening, thank you for all what you are and have done. We expect to see you more often in Romania, especially in Timisoara, I hope you enjoyed the atmosphere, because we did: were charmed  by all the sound, that you and Incanto brought to us. :)