-Auzi, tu de ce nu iti faci blog?
- Eu?!...Eu nu ma pricep la chestiuni din acestea. Nu am rabdare si "constructia"necesara sa scriu un blog. Ii admir in schimb, pe cei ce scriu, caci nu e asa usor sa-ti pui gandurile pe tava, dupa care sa primesti ganduri de bine/rau, care te fac sa te gandesti de doua ori despre ce sa mai scrii data viitoare.
-Haide! E chiar fain. Incearca si daca nu iasa nimic, promit sa nu mai deschid subiectul asta. :-)
-Mdea...cred ca o sa ma gandesc la asta. :-)
Din start am zis: "Eu blog?!- Niciodata!" Nu am avut nicioadata un talent innascut la scris in comparatie cu colegii/prietenii mei(adevarati scribi), dar mi-a placut mereu sa-i citesc pe altii. Fapt ce m-a facut sa descoper, ca unii dintre ei nu au fost maestrii ai scrisului de la inceput, ci ca treptat s-au perfectionat. Si iata inca o data ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, iar la indemnul unei prietene: bloger(fosta om cu blog, in opinia mea) si nu numai, ceva m-a inghiontit sa ma puc sa scriu.
(Multumesc tuturor, celor care fara sa isi dea seama, m-au impins sa scris.)
Nu am de gand sa vanez subiecte ce ocupa prima pagina a tabloidelor, nici ce oferte apar la Teleshopping(de care suntem cu totii satui), nici ce politicean a mai facut zeci de promisiuni, aspect care agita/plictiseste masele, despre care suntem cu totii constienti ca nu se va intampla(cel putin nu in viata asta), nici ce titluri macabre(scuzati, expresia) apar la stirile de la ora 17(stim cu totii unde), nici ce finantare a primit echipa cu tare sau cu tare sau oricare subiect, ce face parte din categoria " vreau un tiraj dublu din asta, maine...asta sigur vinde".
Vreau deci, sa "aduc (sau macar sa incerc sa aduc) ceva nou sub soarele" asta arzator, al carui furtuni napraznice, te loveste din plin cu fiecare revista/ ziar/site de stiri la care ai acces, medii, care iti servesc subiecte "de actualitate" de 3 ori pe zi si o data seara si in care risti sa te pierzi, ajungand sa adopti "parerea turmei", actiune, care incet, incet te arunca intr-o colivie, unde esti hranit cu "apa", iar din cauza foamei de nimicuri "care iti umplu capul cu te miri ce stiri de interes national/mondial in direct si bineinteles si in reluarezi", vezi doar ce doresc ei sa vezi...
Dar totusi din cand in cand, ceva te face sa cauti, cu disperare uneori, o rubrica pe cale de disparitie din pacate(spun pe cale de disparitie, caci pot numara pe degete, cate ziare/reviste mai detin o asemenea rubrica: cronica de cultura/arta.) Stii despre ea, ca e undeva pe la sfarsitul bucatilor de hartie pe care le tii in mana cu entuziasm si pe care le intorci pe toate partile pana cand, o gasesti undeva in josul paginii. Totodata mai stii ca ca daca esti omul potrivit la locul potrivit, sigur mititica, o sa-ti bucure sufletul/ochii/auzul/vederea.
Moment, in care trantesti ziarul pe masa si faci ochii cat cepele la chenarul subtire, al paginii pline de reclame/stiri de importanta redusa si alte chiestiuni de" interes national". O citesti pe nerasuflte si tocmai iti dai seama ca ai avut nevoie de ea, sa-ti dai seama ce zi e azi, cat timp ai pierdut pana acum facand nimic pentru tine, psihicul tau, sufletul tau, mintea ta, obosita de rutina zilnica vietii tale, agitate si cat timp mai ai sa ajungi la concertul/expozitia/ spectacol de teatru, opera, opereta, musical, lansare de carte, inaugurare de librarie, bibloteca, al caror anunt l-ai citit acolo, si la care iti doresti "din totdeauna" sa mergi...
Concluzie: 'wanna read my future posts, stay tuned! ;-)
Etichete: artasicultura, venividicultura, zgomotulgandului
